Despre judetul Buzau

            Situare: În partea de sud-est a României, în sud-estul Carpaţilor Orientali, axat pe cursul superior şi mijlociu al râului Buzău. Judeţul Buzău face legătura între arcul Carpaţilor şi Câmpia Dunării, deoarece ocupă o zonă aflată la graniţa dintre cele trei provincii istorice româneşti - Muntenia, Moldova şi Transilvania.
            Vecini: Vrancea, Brăila, Ialomiţa, Prahova, Braşov şi Covasna.
            Suprafaţa: 6.103 kmp.
            Populaţia: 496.000 loc.
            Densitatea: 81,2 loc./kmp.
            Reşedinţa: Buzău (135.000 loc.).
         Organizarea administrativ-teritorială: 2 municipii (Buzău şi Râmnicu Sărat), 3 oraşe (Nehoiu, Pogoanele şi Pătârlagele) şi 82 de comune.
           Relieful: Relieful este variat şi dispus în trei trepte, ce coboară de la nord-vest spre sud-est. Astfel, în nord domină înalţimile Munţilor Vrancei şi Buzăului, munţi din roci puţin rezistente ce au determinat prezenţa unor culmi joase, cu un contur domol, cu vârful Penteleu de 1.772 m, şi vârful Lăcăuţi, de 1.777 m, iar apoi în centru dealurile subcarpatice de curbură, cunoscute sub numele de Subcarpaţii Buzăului (Dealurile Buzăului) fiind formată dintr-o succesiune de culmi deluroase şi depresiuni (Burduşoaia, Ciolanu-Măgura, Istriţa cu 754 m), şi în sud zona de şes a Câmpiei Române, cu caracter piemontan şi Câmpia Buzăului (cu 80 m), Gherghiţei şi Râmnicului.
            Reţeaua hidrografică: Judeţul Buzău ocupă cea mai mare parte a bazinului hidrografic al râului Buzău, şi care cuprinde în mod armonios toate formele de relief: munţi în partea de nord, câmpie la sud, între acestea aflându-se zona colinară subcarpatică.
            Bogăţii: Peste 40% din suprafaţa totală a judeţului este arabilă. Subsolul este bogat în depozite de petrol, cărbune, chihlimbar, calcar şi minerale (sare, gresie, argilă, nisipuri, nisipuri cuarţoase, pietrişuri). Apele minerale sunt în cantităţi mari şi variate. O bogăţie aparte o reprezintă apele minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice (Sărata Monteoru, Fişici, Nehoiu, Siriu) şi nămolul sapropelic, cu valoare terapeutică, de la Balta Albă.
            Date istorice: Teritoriul judeţului Buzău, leagănul culturii şi civilizaţiei române, a conservat vestigii care atestă existenţa omului în regiune din timpuri imemoriale. Unelte şi arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumină în câteva locuri pe teritoriul judeţului. Vestigii din Epoca Bronzului au fost descoperite în regiunea de dealuri, care împreună cu ruinele campului roman de la Pietroasele şi ale altor câteva aşezări dacice stau mărturie a continuităţii vieţii şi civilizaţiei pe acest teritoriu. Numele Mousaios (Buzău) a fost pentru prima dată menţionat în scris într-o scrisoare a guvernatorului roman din Dobrogea către Vasile cel Mare, episcopul de Cappadochia, în anul 376 d.Hr. Scrisoarea menţionează existenţa, pe malurile râului Mousaios, a unei aşezări urbane (polis) numită tot Mousaios (Buzău). Documentul se găseşte în Biblioteca Vaticanului.